iepurii

Termenul de iepure desemnează o serie de specii de mamifere cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha. Acestea se clasifică în 2 categorii: iepure de câmp şi iepure de casă. Din punct de vedere genetic cele două specii sunt complet diferite şi nu se pot înmulţi între ei. Iepurele european (Oryctolagus cuniculus) este la originea multor rase de iepuri de casă, crescuţi în prezent în lumea întreagă.

Iepurele de casă

Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularităţile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopţii. Când are posibilitatea, chiar şi iepurele de casă sapă adăposturi în pămant şi acolo îşi stabileşte culcuşul.
Iepurele este un animal deosebit de fertil şi naşte câte 7-8 pui, câteodată chiar mai mulţi la o singură sarcină. Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privinţa înmulţirii, însă în lunile de toamnă, în condiţiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere uşoară a activităţii sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obţină un număr de 5-6 naşteri, însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulţire la iepure este dat şi de perioada scurtă de gestaţie, proprie acestei specii, de numai 30-32 de zile. Femelele de iepure pot fi fecundate imediat dupa naştere, deoarece această specie combină în mod fericit sarcina şi lactaţia. Această particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea în termen de zece zile de la naştere se practică în sistemul de creştere intensivă, fecundarea din cea de a zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creştere semi-intensiv, iar după a douăzecea zi în sistemul de creştere extensivă a iepurilor. Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de a 13-a - 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt aproape formaţi în întregime şi încep să capete caracterele morfologice (de formă şi aspect) specifice speciei. Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopţii sau în primele ore ale dimineţii. Durata naşterii este de 15-20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de la 45 la 80 de grame, în funcţie de rasa din care provin.
Caracteristici

• Un iepure matur poate ajunge la 3-6 kg în greutate, în funcţie de sex şi rasă.
• Poate trăi până la 7 ani
• Formula dentară: 2 * (I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3) = 28
• Temperatura medie a corpului: 39 C
• Urechi puternic vascularizate
• Până la 0,5 m lungime
• Incisivi dezvoltaţi
• 4 perechi de glande mamare
• Auzul bine dezvoltat

Creşterea iepurilor de casă (cuniculicultura) este o subramură relativ nouă a creşterii animalelor, asigurând carne dietetică de calitate superioară, piei frumoase, lână şi alte produse suplimentare, fără a uita frumuseţea acestor animale drăgălaşe.

Cecotrofia

Termenul cecotrofie înseamnă reingestia crotinelor. Crotinele reprezintă un conglomerat sferoid de fecale de cai, oi, iepuri etc., cunoscute în vorbirea curentă ca "căcăreze". ^[1] Cecotrofia, adică faptul de a-şi mânca căcărezele, este un act fiziologic normal, absolut necesar şi deosebit de important pentru hrănirea iepurelui.
Dacă la animalele rumegătoare, precum vaca sau oaia, acţiunea microorganismelor asupra hranei ingerate se produce în prima parte a aparatului digestiv, adică în stomac şi în intestinul subţire, iar substanţele cu valoare nutritivă sunt absorbite de organism datorită siprafeţei mari de digestie, la iepure, care este un rozător, microorganismele care descompun hrana se găsesc abia în partea finală a aparatului digestiv, şi anume în cecum. Acest organ joacă un rol foarte important în hrănirea iepurelui, deoarece hrana staţionează în el circa 6 ore, timp în care microflora bacteriană o descompune în elemente nutritive foarte importante. Abia prin cecotrofie, adică mâncând căcărezele moi rezultate, iepurele beneficiază în totalitate de elemntele nutritive ale hranei ingerate iniţial. ^[2]
Iepurele elimină două feluri de ecremente: ^[3]

• Crote dure. Acestea sunt sferice, cu diametrul de circa 1 cm, cu un conţinut mare de fibre. Se regăsesc pe podeaua cuştilor în care sunt crescuţi.
• Crote moi. Acestea nu se regăsesc în cuşti, deoarece iepurele le preia direct din anus. Crotele moi, denumite şi cecotrofe, au forma de ciorchini cu boabe de 4 mm, legate cu un mucus. Culoarea suprafeţei este verzuie. Iepurele le înghite fără să le mestece. Ele ajung în stomac, de partea opusă pilorului, şi se amestecă cu hrana proaspăt ingerată, de unde ajung în intestin, care absoarbe elemente nutritive conţinute în acestea.

  Iepurele de câmp

  Lungimea corpului este de 48-52 cm la care se adaugă coada de 8-9 cm. Greutatea este de 4 kg, iar în unele cazuri poate ajunge şi până la 6 kg. Culoarea blănii variază în funcţie de loc şi anotimp, nuanţa generală fiind cenuşie-roşcată. Este răspândit din deltă până la munte. Se hrăneşte cu iarbă, morcovi, cereale, iar iarna cu scoarţa copacilor. Femela naşte pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte. Gestaţia este de 42-43 de zile.